dereticat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of deretica.
Noun[edit]
dereticat n (uncountable)
Declension[edit]
declension of dereticat (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) dereticat | dereticatul |
genitive/dative | (unui) dereticat | dereticatului |
vocative | dereticatule |