descoperi
Romanian
Etymology
From Late Latin discoperīre < discooperīre, present active infinitive of discooperiō, from Latin dis- + cooperiō.
Verb
a descoperi (third-person singular present descoperă, past participle descoperit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of descoperi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a descoperi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descoperind | ||||||
| past participle | descoperit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descopăr | descoperi | descoperă | descoperim | descoperiți | descoperă | |
| imperfect | descopeream | descopereai | descoperea | descopeream | descopereați | descopereau | |
| simple perfect | descoperii | descoperiși | descoperi | descoperirăm | descoperirăți | descoperiră | |
| pluperfect | descoperisem | descoperiseși | descoperise | descoperiserăm | descoperiserăți | descoperiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descopăr | să descoperi | să descopere | să descoperim | să descoperiți | să descopere | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descopere | descoperiți | |||||
| negative | nu descoperi | nu descoperiți | |||||