descrunta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a descrunta (third-person singular present descruntă, past participle descruntat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of descrunta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a descrunta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descruntând | ||||||
| past participle | descruntat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descrunt | descrunți | descruntă | descruntăm | descruntați | descruntă | |
| imperfect | descruntam | descruntai | descrunta | descruntam | descruntați | descruntau | |
| simple perfect | descruntai | descruntași | descruntă | descruntarăm | descruntarăți | descruntară | |
| pluperfect | descruntasem | descruntaseși | descruntase | descruntaserăm | descruntaserăți | descruntaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descrunt | să descrunți | să descrunte | să descruntăm | să descruntați | să descrunte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descruntă | descruntați | |||||
| negative | nu descrunta | nu descruntați | |||||