descuviințare
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From descuviința + -re.
Noun
[edit]descuviințare f (plural descuviințări)
Declension
[edit]| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | descuviințare | descuviințarea | descuviințări | descuviințările |
| genitive-dative | descuviințări | descuviințării | descuviințări | descuviințărilor |
| vocative | descuviințare, descuviințareo | descuviințărilor | ||
References
[edit]- descuviințare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN