descuviințare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From descuviința + -re.
Noun[edit]
descuviințare f (plural descuviințări)
Declension[edit]
Declension of descuviințare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) descuviințare | descuviințarea | (niște) descuviințări | descuviințările |
| genitive/dative | (unei) descuviințări | descuviințării | (unor) descuviințări | descuviințărilor |
| vocative | descuviințare, descuviințareo | descuviințărilor | ||
References[edit]
- descuviințare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN