desfătăciune
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]desfătăciune f (plural desfătăciuni)
Declension
[edit]Declension of desfătăciune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) desfătăciune | desfătăciunea | (niște) desfătăciuni | desfătăciunile |
| genitive/dative | (unei) desfătăciuni | desfătăciunii | (unor) desfătăciuni | desfătăciunilor |
| vocative | desfătăciune, desfătăciuneo | desfătăciunilor | ||
References
[edit]- desfătăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN