desfătui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a desfătui (third-person singular present desfătuiește, past participle desfătuit) 4th conj.
- to advice not to do something
Conjugation
[edit] conjugation of desfătui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a desfătui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desfătuind | ||||||
past participle | desfătuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desfătuiesc | desfătuiești | desfătuiește | desfătuim | desfătuiți | desfătuiesc | |
imperfect | desfătuiam | desfătuiai | desfătuia | desfătuiam | desfătuiați | desfătuiau | |
simple perfect | desfătuii | desfătuiși | desfătui | desfătuirăm | desfătuirăți | desfătuiră | |
pluperfect | desfătuisem | desfătuiseși | desfătuise | desfătuiserăm | desfătuiserăți | desfătuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desfătuiesc | să desfătuiești | să desfătuiască | să desfătuim | să desfătuiți | să desfătuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desfătuiește | desfătuiți | |||||
negative | nu desfătui | nu desfătuiți |