desprăfuit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of desprăfui.
Adjective[edit]
desprăfuit m or n (feminine singular desprăfuită, masculine plural desprăfuiți, feminine and neuter plural desprăfuite)
Declension[edit]
Declension of desprăfuit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | desprăfuit | desprăfuită | desprăfuiți | desprăfuite | ||
| definite | desprăfuitul | desprăfuita | desprăfuiții | desprăfuitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | desprăfuit | desprăfuite | desprăfuiți | desprăfuite | ||
| definite | desprăfuitului | desprăfuitei | desprăfuiților | desprăfuitelor | |||
Verb[edit]
desprăfuit (past participle of desprăfui)