desprăfui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a desprăfui (third-person singular present desprăfuiește, past participle desprăfuit) 4th conj.
- to dust off
Conjugation
[edit] conjugation of desprăfui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a desprăfui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | desprăfuind | ||||||
| past participle | desprăfuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | desprăfuiesc | desprăfuiești | desprăfuiește | desprăfuim | desprăfuiți | desprăfuiesc | |
| imperfect | desprăfuiam | desprăfuiai | desprăfuia | desprăfuiam | desprăfuiați | desprăfuiau | |
| simple perfect | desprăfuii | desprăfuiși | desprăfui | desprăfuirăm | desprăfuirăți | desprăfuiră | |
| pluperfect | desprăfuisem | desprăfuiseși | desprăfuise | desprăfuiserăm | desprăfuiserăți | desprăfuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să desprăfuiesc | să desprăfuiești | să desprăfuiască | să desprăfuim | să desprăfuiți | să desprăfuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | desprăfuiește | desprăfuiți | |||||
| negative | nu desprăfui | nu desprăfuiți | |||||