dezincrimina
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a dezincrimina (third-person singular present dezincriminează, past participle dezincriminat) 1st conj.
- to disculpate
- to decriminalize
Conjugation
[edit] conjugation of dezincrimina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dezincrimina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezincriminând | ||||||
| past participle | dezincriminat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezincriminez | dezincriminezi | dezincriminează | dezincriminăm | dezincriminați | dezincriminează | |
| imperfect | dezincriminam | dezincriminai | dezincrimina | dezincriminam | dezincriminați | dezincriminau | |
| simple perfect | dezincriminai | dezincriminași | dezincrimină | dezincriminarăm | dezincriminarăți | dezincriminară | |
| pluperfect | dezincriminasem | dezincriminaseși | dezincriminase | dezincriminaserăm | dezincriminaserăți | dezincriminaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezincriminez | să dezincriminezi | să dezincrimineze | să dezincriminăm | să dezincriminați | să dezincrimineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezincriminează | dezincriminați | |||||
| negative | nu dezincrimina | nu dezincriminați | |||||