dezvinovăți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From dez- + învinovăți.
Verb[edit]
a dezvinovăți (third-person singular present dezvinovățește, past participle dezvinovățit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of dezvinovăți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dezvinovăți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezvinovățind | ||||||
| past participle | dezvinovățit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezvinovățesc | dezvinovățești | dezvinovățește | dezvinovățim | dezvinovățiți | dezvinovățesc | |
| imperfect | dezvinovățeam | dezvinovățeai | dezvinovățea | dezvinovățeam | dezvinovățeați | dezvinovățeau | |
| simple perfect | dezvinovății | dezvinovățiși | dezvinovăți | dezvinovățirăm | dezvinovățirăți | dezvinovățiră | |
| pluperfect | dezvinovățisem | dezvinovățiseși | dezvinovățise | dezvinovățiserăm | dezvinovățiserăți | dezvinovățiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezvinovățesc | să dezvinovățești | să dezvinovățească | să dezvinovățim | să dezvinovățiți | să dezvinovățească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezvinovățește | dezvinovățiți | |||||
| negative | nu dezvinovăți | nu dezvinovățiți | |||||