disecator

Romanian

Etymology

From diseca +‎ -tor.

Adjective

disecator m or n (feminine singular disecatoare, masculine plural disecatori, feminine and neuter plural disecatoare)

1. dissecting

Declension

Declension of disecator

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	disecator		disecatoare	disecatori	disecatoare
	definite	disecatorul		disecatoarea	disecatorii	disecatoarele
genitive/ dative	indefinite	disecator		disecatoare	disecatori	disecatoare
	definite	disecatorului		disecatoarei	disecatorilor	disecatoarelor

References

• disecator in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN