disperare
Italian
Etymology
From Latin desperō, desperāre.
Verb
disperare
- (intransitive) to despair, to give up hope
Conjugation
Antonyms
Derived terms
Derived terms
Related terms
Anagrams
Romanian
Alternative forms
Etymology
Noun
disperare f (plural disperări)
Declension
Declension of disperare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) disperare | disperarea | (niște) disperări | disperările |
genitive/dative | (unei) disperări | disperării | (unor) disperări | disperărilor |
vocative | disperare, disperareo | disperărilor |