drișcui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a drișcui (third-person singular present drișcuiește, past participle drișcuit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of drișcui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a drișcui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | drișcuind | ||||||
| past participle | drișcuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | drișcuiesc | drișcuiești | drișcuiește | drișcuim | drișcuiți | drișcuiesc | |
| imperfect | drișcuiam | drișcuiai | drișcuia | drișcuiam | drișcuiați | drișcuiau | |
| simple perfect | drișcuii | drișcuiși | drișcui | drișcuirăm | drișcuirăți | drișcuiră | |
| pluperfect | drișcuisem | drișcuiseși | drișcuise | drișcuiserăm | drișcuiserăți | drișcuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să drișcuiesc | să drișcuiești | să drișcuiască | să drișcuim | să drișcuiți | să drișcuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | drișcuiește | drișcuiți | |||||
| negative | nu drișcui | nu drișcuiți | |||||