emis

See also: EMIs and émis

Esperanto

Verb

emis

1. past of emi

Latin

Pronunciation

• (Classical Latin) IPA^(key): [ˈɛ.mɪs]
• (modern Italianate Ecclesiastical) IPA^(key): [ˈɛː.mis]

Verb

emis

1. second-person singular present active indicative of emō

Romanian

Etymology

From emite.

Adjective

emis m or n (feminine singular emisă, masculine plural emiși, feminine/neuter plural emise)

1. emitted

Declension

Declension of emis

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	emis		emisă		emiși	emise
	definite	emisul		emisa		emișii	emisele
genitive- dative	indefinite	emis		emise		emiși	emise
	definite	emisului		emisei		emișilor	emiselor

Noun

emis n (plural emiși)

1. emission

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	emis	emisul		emiși	emișile
genitive-dative	emis	emisului		emiși	emișilor
vocative	emisule			emișilor

References

• emis in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN