erzaț

Romanian

Etymology

Borrowed from German Ersatz.

Pronunciation

• IPA^(key): /erˈzat͡s/

Noun

erzaț n (plural erzațuri)

1. ersatz, replacement, substitute

Declension

Declension of erzaț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) erzaț	erzațul	(niște) erzațuri	erzațurile
genitive/dative	(unui) erzaț	erzațului	(unor) erzațuri	erzațurilor
vocative	erzațule		erzațurilor

Further reading

• erzaț in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)