escortor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French escorteur.
Noun[edit]
escortor n (plural escortoare)
Declension[edit]
Declension of escortor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) escortor | escortorul | (niște) escortoare | escortoarele |
genitive/dative | (unui) escortor | escortorului | (unor) escortoare | escortoarelor |
vocative | escortorule | escortoarelor |