excomunica
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Latin excommunicō.
Verb[edit]
a excomunica (third-person singular present excomunică, past participle excomunicat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of excomunica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a excomunica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | excomunicând | ||||||
| past participle | excomunicat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | excomunic | excomunici | excomunică | excomunicăm | excomunicați | excomunică | |
| imperfect | excomunicam | excomunicai | excomunica | excomunicam | excomunicați | excomunicau | |
| simple perfect | excomunicai | excomunicași | excomunică | excomunicarăm | excomunicarăți | excomunicară | |
| pluperfect | excomunicasem | excomunicaseși | excomunicase | excomunicaserăm | excomunicaserăți | excomunicaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să excomunic | să excomunici | să excomunice | să excomunicăm | să excomunicați | să excomunice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | excomunică | excomunicați | |||||
| negative | nu excomunica | nu excomunicați | |||||