explicitat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of explicita.
Noun
[edit]explicitat n (plural explicitaturi)
Declension
[edit]Declension of explicitat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) explicitat | explicitatul | (niște) explicitaturi | explicitaturile |
| genitive/dative | (unui) explicitat | explicitatului | (unor) explicitaturi | explicitaturilor |
| vocative | explicitatule | explicitaturilor | ||
Verb
[edit]explicitat (past participle of explicita)
References
[edit]- explicitat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN