fărâmiță
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
fărâmiță f (plural fărâmițe)
- Diminutive of fărâmă; small piece
Declension[edit]
Declension of fărâmiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) fărâmiță | fărâmița | (niște) fărâmițe | fărâmițele |
genitive/dative | (unei) fărâmițe | fărâmiței | (unor) fărâmițe | fărâmițelor |
vocative | fărâmiță, fărâmițo | fărâmițelor |