fărâmița
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From fărâmiță.
Verb
[edit]a fărâmița (third-person singular present fărâmițează, past participle fărâmițat) 1st conj.
- to crumble
Conjugation
[edit] conjugation of fărâmița (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a fărâmița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | fărâmițând | ||||||
| past participle | fărâmițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | fărâmițez | fărâmițezi | fărâmițează | fărâmițăm | fărâmițați | fărâmițează | |
| imperfect | fărâmițam | fărâmițai | fărâmița | fărâmițam | fărâmițați | fărâmițau | |
| simple perfect | fărâmițai | fărâmițași | fărâmiță | fărâmițarăm | fărâmițarăți | fărâmițară | |
| pluperfect | fărâmițasem | fărâmițaseși | fărâmițase | fărâmițaserăm | fărâmițaserăți | fărâmițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să fărâmițez | să fărâmițezi | să fărâmițeze | să fărâmițăm | să fărâmițați | să fărâmițeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | fărâmițează | fărâmițați | |||||
| negative | nu fărâmița | nu fărâmițați | |||||