fericita
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a fericita (third-person singular present fericită, past participle fericitat) 1st conj.
- Alternative form of felicita
Conjugation[edit]
conjugation of fericita (first conjugation, no infix)
| infinitive | a fericita | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | fericitând | ||||||
| past participle | fericitat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | fericit | fericiți | fericită | fericităm | fericitați | fericită | |
| imperfect | fericitam | fericitai | fericita | fericitam | fericitați | fericitau | |
| simple perfect | fericitai | fericitași | fericită | fericitarăm | fericitarăți | fericitară | |
| pluperfect | fericitasem | fericitaseși | fericitase | fericitaserăm | fericitaserăți | fericitaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să fericit | să fericiți | să fericite | să fericităm | să fericitați | să fericite | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | fericită | fericitați | |||||
| negative | nu fericita | nu fericitați | |||||