furculiță

Romanian

Etymology

furcă (“pitchfork”) +‎ -uliță

Pronunciation

• IPA^(key): [fur.kuˈli.t͡sə]

Noun

furculiță f (plural furculițe or furculiți)

1. fork (table utensil)

Declension

Declension of furculiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) furculiță	furculița	(niște) furculițe	furculițele
genitive/dative	(unei) furculițe	furculiței	(unor) furculițe	furculițelor
vocative	furculiță, furculițo		furculițelor

Synonyms

• furcuță (Transylvania)

See also

• cuțit
• lingură, linguriță