fărălegi

Romanian

Etymology

From fără +‎ lege.

Verb

a fărălegi (third-person singular present fărălegește, past participle fărălegit) 4th conj.

1. to commit a crime

Conjugation

    conjugation of fărălegi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a fărălegi
gerund			fărălegind
past participle			fărălegit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	fărălegesc	fărălegești	fărălegește	fărălegim	fărălegiți	fărălegesc
	imperfect	fărălegeam	fărălegeai	fărălegea	fărălegeam	fărălegeați	fărălegeau
	simple perfect	fărălegii	fărălegiși	fărălegi	fărălegirăm	fărălegirăți	fărălegiră
	pluperfect	fărălegisem	fărălegiseși	fărălegise	fărălegiserăm	fărălegiserăți	fărălegiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să fărălegesc	să fărălegești	să fărălegească	să fărălegim	să fărălegiți	să fărălegească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		fărălegește			fărălegiți
	negative		nu fărălegi			nu fărălegiți

References

• fărălegi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN