hălăcăi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Unknown. Compare hălălăi.
Verb[edit]
a hălăcăi (third-person singular present hălăcăie, past participle hălăcăit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of hălăcăi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a hălăcăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hălăcăind | ||||||
| past participle | hălăcăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hălăcăi | hălăcăi | hălăcăie | hălăcăim | hălăcăiți | hălăcăie | |
| imperfect | hălăcăiam | hălăcăiai | hălăcăia | hălăcăiam | hălăcăiați | hălăcăiau | |
| simple perfect | hălăcăii | hălăcăiși | hălăcăi | hălăcăirăm | hălăcăirăți | hălăcăiră | |
| pluperfect | hălăcăisem | hălăcăiseși | hălăcăise | hălăcăiserăm | hălăcăiserăți | hălăcăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hălăcăi | să hălăcăi | să hălăcăie | să hălăcăim | să hălăcăiți | să hălăcăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hălăcăie | hălăcăiți | |||||
| negative | nu hălăcăi | nu hălăcăiți | |||||