igni

See also: īgni

Catalan

Etymology

Borrowed from Latin igneus.

Pronunciation

• IPA^(key): (Central, Balearic, Valencian) [ˈiŋ.ni]

Adjective

igni (feminine ígnia, masculine plural ignis, feminine plural ígnies)

1. igneous

Further reading

• “igni” in Diccionari de la llengua catalana, segona edició, Institut d’Estudis Catalans.
• “igni”, in Gran Diccionari de la Llengua Catalana, Grup Enciclopèdia Catalana, 2024
• “igni” in Diccionari normatiu valencià, Acadèmia Valenciana de la Llengua.
• “igni” in Diccionari català-valencià-balear, Antoni Maria Alcover and Francesc de Borja Moll, 1962.

Latin

Noun

ignī

1. dative/ablative singular of ignis

Romanian

Verb

a igni (third-person singular present ignește, past participle ignit) 4th conj.

1. Obsolete form of icni.

Conjugation

    conjugation of igni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a igni
gerund			ignind
past participle			ignit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ignesc	ignești	ignește	ignim	igniți	ignesc
	imperfect	igneam	igneai	ignea	igneam	igneați	igneau
	simple perfect	ignii	igniși	igni	ignirăm	ignirăți	igniră
	pluperfect	ignisem	igniseși	ignise	igniserăm	igniserăți	igniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ignesc	să ignești	să ignească	să ignim	să igniți	să ignească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ignește			igniți
	negative		nu igni			nu igniți

References

• igni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN