interzice

Romanian

Etymology

inter- +‎ zice, after French interdire, Latin interdicere.

Pronunciation

• IPA^(key): /in.terˈzi.t͡ʃe/

Verb

a interzice (third-person singular present interzice, past participle interzis) 3rd conj.

1. to prohibit, to ban, to forbid

Conjugation

    conjugation of interzice (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a interzice
gerund			interzicând
past participle			interzis
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	interzic	interzici	interzice	interzicem	interziceți	interzic
	imperfect	interziceam	interziceai	interzicea	interziceam	interziceați	interziceau
	simple perfect	interzisei	interziseși	interzise	interziserăm	interziserăți	interziseră
	pluperfect	interzisesem	interziseseși	interzisese	interziseserăm	interziseserăți	interziseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să interzic	să interzici	să interzică	să interzicem	să interziceți	să interzică
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		interzi			interziceți
	negative		nu interzice			nu interziceți