invitat

See also: invitât

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Central) [im.biˈtat]
• IPA^(key): (Balearic, Valencia) [iɱ.viˈtat]

Verb

invitat (feminine invita, masculine plural invitats, feminine plural invites)

---

Latin

Pronunciation

• (Classical Latin) IPA^(key): /inˈu̯iː.tat/, [ɪnˈu̯iːt̪ät̪]
• (modern Italianate Ecclesiastical) IPA^(key): /inˈvi.tat/, [iɱˈviːt̪ät̪]

Verb

(deprecated template usage) invītat

1. third-person singular present active indicative of invītō

---

Romanian

Etymology

From French inviter, Latin invitare.

Noun

invitat m (plural invitați, feminine equivalent invitată)

1. guest, invitee

Declension

Declension of invitat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) invitat	invitatul	(niște) invitați	invitații
genitive/dative	(unui) invitat	invitatului	(unor) invitați	invitaților
vocative	invitatule		invitaților

Verb

invitat (past participle of invita)

1. invited

   Am invitat niște prieteni speciali. ― I've invited some special friends.

Declension

Declension of invitat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	invitat		invitată	invitați	invitate
	definite	invitatul		invitata	invitații	invitatele
genitive/ dative	indefinite	invitat		invitate	invitați	invitate
	definite	invitatului		invitatei	invitaților	invitatelor