lătra
See also: latra
Romanian
Etymology
From Latin lātrāre, present active infinitive of lātrō.
Verb
a lătra (third-person singular present latră, past participle lătrat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of lătra (first conjugation, no infix)
| infinitive | a lătra | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | lătrând | ||||||
| past participle | lătrat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | latru | latri | latră | lătrăm | lătrați | latră | |
| imperfect | lătram | lătrai | lătra | lătram | lătrați | lătrau | |
| simple perfect | lătrai | lătrași | lătră | lătrarăm | lătrarăți | lătrară | |
| pluperfect | lătrasem | lătraseși | lătrase | lătraserăm | lătraserăți | lătraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să latru | să latri | să latre | să lătrăm | să lătrați | să latre | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | latră | lătrați | |||||
| negative | nu lătra | nu lătrați | |||||