legiui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a legiui (third-person singular present legiuiește, past participle legiuit) 4th conj.
- to legislate
Conjugation[edit]
conjugation of legiui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a legiui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | legiuind | ||||||
| past participle | legiuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | legiuiesc | legiuiești | legiuiește | legiuim | legiuiți | legiuiesc | |
| imperfect | legiuiam | legiuiai | legiuia | legiuiam | legiuiați | legiuiau | |
| simple perfect | legiuii | legiuiși | legiui | legiuirăm | legiuirăți | legiuiră | |
| pluperfect | legiuisem | legiuiseși | legiuise | legiuiserăm | legiuiserăți | legiuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să legiuiesc | să legiuiești | să legiuiască | să legiuim | să legiuiți | să legiuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | legiuiește | legiuiți | |||||
| negative | nu legiui | nu legiuiți | |||||