mărita
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Inherited from Latin marītāre.
Pronunciation
[edit]Audio: (file)
Verb
[edit]a mărita (third-person singular present mărită, past participle măritat, third-person subjunctive mărite) 1st conjugation
- (reflexive, of women) to get married
- (transitive) to marry off (a woman)
Conjugation
[edit] conjugation of mărita (first conjugation, no infix)
| infinitive | a mărita | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | măritând | ||||||
| past participle | măritat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mărit | măriți | mărită | mărităm | măritați | mărită | |
| imperfect | măritam | măritai | mărita | măritam | măritați | măritau | |
| simple perfect | măritai | măritași | mărită | măritarăm | măritarăți | măritară | |
| pluperfect | măritasem | măritaseși | măritase | măritaserăm | măritaserăți | măritaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mărit | să măriți | să mărite | să mărităm | să măritați | să mărite | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mărită | măritați | |||||
| negative | nu mărita | nu măritați | |||||