mustăreț

Romanian

Etymology

From must +‎ -ăreț.

Noun

mustăreț m (plural mustăreți)

1. field maple (Acer campestre)

Declension

Declension of mustăreț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mustăreț	mustărețul	(niște) mustăreți	mustăreții
genitive/dative	(unui) mustăreț	mustărețului	(unor) mustăreți	mustăreților
vocative	mustărețule		mustăreților

References

• mustăreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN