netemut

Romanian

Etymology

From ne- +‎ temut.

Adjective

netemut m or n (feminine singular netemută, masculine plural netemuți, feminine and neuter plural netemute)

1. bold, daring

Declension

Declension of netemut

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	netemut		netemută	netemuți	netemute
	definite	netemutul		netemuta	netemuții	netemutele
genitive/ dative	indefinite	netemut		netemute	netemuți	netemute
	definite	netemutului		netemutei	netemuților	netemutelor

Adverb

netemut

1. boldly

References

• netemut in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN