noaten
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Alternative forms
[edit]Etymology
[edit]Inherited from Latin annōtinus.
Noun
[edit]noaten m (plural noateni)
Declension
[edit]Declension of noaten
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) noaten | noatenul | (niște) noateni | noatenii |
genitive/dative | (unui) noaten | noatenului | (unor) noateni | noatenilor |
vocative | noatenule | noatenilor |