obști
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Old Church Slavonic обьщити (obĭštiti).
Verb[edit]
a obști (third-person singular present obștește, past participle obștit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of obști (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a obști | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | obștind | ||||||
| past participle | obștit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | obștesc | obștești | obștește | obștim | obștiți | obștesc | |
| imperfect | obșteam | obșteai | obștea | obșteam | obșteați | obșteau | |
| simple perfect | obștii | obștiși | obști | obștirăm | obștirăți | obștiră | |
| pluperfect | obștisem | obștiseși | obștise | obștiserăm | obștiserăți | obștiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să obștesc | să obștești | să obștească | să obștim | să obștiți | să obștească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | obștește | obștiți | |||||
| negative | nu obști | nu obștiți | |||||