obișnui
Romanian
Etymology
From an earlier obicinui, from obicină + -ui.
Verb
a obișnui (third-person singular present obișnuiește, past participle obișnuit) 4th conj.
- to accustom to, habituate to
- (reflexive) to get accustomed to, familiarize with, get used to
Conjugation
conjugation of obișnui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a obișnui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | obișnuind | ||||||
| past participle | obișnuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | obișnuiesc | obișnuiești | obișnuiește | obișnuim | obișnuiți | obișnuiesc | |
| imperfect | obișnuiam | obișnuiai | obișnuia | obișnuiam | obișnuiați | obișnuiau | |
| simple perfect | obișnuii | obișnuiși | obișnui | obișnuirăm | obișnuirăți | obișnuiră | |
| pluperfect | obișnuisem | obișnuiseși | obișnuise | obișnuiserăm | obișnuiserăți | obișnuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să obișnuiesc | să obișnuiești | să obișnuiască | să obișnuim | să obișnuiți | să obișnuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | obișnuiește | obișnuiți | |||||
| negative | nu obișnui | nu obișnuiți | |||||