obroci

See also: obróci

Romanian

Etymology

From obroc.

Verb

a obroci (third-person singular present obrocește, past participle obrocit) 4th conjugation

1. to charm, to cast a spell

Conjugation

    conjugation of obroci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a obroci
gerund			obrocind
past participle			obrocit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	obrocesc	obrocești	obrocește	obrocim	obrociți	obrocesc
	imperfect	obroceam	obroceai	obrocea	obroceam	obroceați	obroceau
	simple perfect	obrocii	obrociși	obroci	obrocirăm	obrocirăți	obrociră
	pluperfect	obrocisem	obrociseși	obrocise	obrociserăm	obrociserăți	obrociseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să obrocesc	să obrocești	să obrocească	să obrocim	să obrociți	să obrocească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		obrocește			obrociți
	negative		nu obroci			nu obrociți

Serbo-Croatian

Noun

obroci (Cyrillic spelling оброци)

1. nominative/vocative plural of obrok