Romanian
Etymology
Borrowed from Latin hōra (“hour”), from Ancient Greek ὥρα (hṓra, “time, season, year”). Cognate to the inherited doublet oară.
Noun
oră f (plural ore)
- hour
Declension
Declension of oră
|
singular
|
plural
|
|
indefinite articulation
|
definite articulation
|
indefinite articulation
|
definite articulation
|
nominative/accusative
|
(o) oră
|
ora
|
(niște) ore
|
orele
|
genitive/dative
|
(unei) ore
|
orei
|
(unor) ore
|
orelor
|
vocative
|
oră, oro
|
orelor
|
Synonyms