ordonanța
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French ordonnancer.
Verb[edit]
a ordonanța (third-person singular present ordonanțează, past participle ordonanțat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of ordonanța (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ordonanța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ordonanțând | ||||||
| past participle | ordonanțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ordonanțez | ordonanțezi | ordonanțează | ordonanțăm | ordonanțați | ordonanțează | |
| imperfect | ordonanțam | ordonanțai | ordonanța | ordonanțam | ordonanțați | ordonanțau | |
| simple perfect | ordonanțai | ordonanțași | ordonanță | ordonanțarăm | ordonanțarăți | ordonanțară | |
| pluperfect | ordonanțasem | ordonanțaseși | ordonanțase | ordonanțaserăm | ordonanțaserăți | ordonanțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ordonanțez | să ordonanțezi | să ordonanțeze | să ordonanțăm | să ordonanțați | să ordonanțeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ordonanțează | ordonanțați | |||||
| negative | nu ordonanța | nu ordonanțați | |||||