osfinti

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic освѧтити (osvętiti).

Verb

a osfinti (third-person singular present osfintește, past participle osfintit) 4th conj.

1. (obsolete) to protect, to help
2. to bless

Conjugation

    conjugation of osfinti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a osfinti
gerund			osfintind
past participle			osfintit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	osfintesc	osfintești	osfintește	osfintim	osfintiți	osfintesc
	imperfect	osfinteam	osfinteai	osfintea	osfinteam	osfinteați	osfinteau
	simple perfect	osfintii	osfintiși	osfinti	osfintirăm	osfintirăți	osfintiră
	pluperfect	osfintisem	osfintiseși	osfintise	osfintiserăm	osfintiserăți	osfintiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să osfintesc	să osfintești	să osfintească	să osfintim	să osfintiți	să osfintească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		osfintește			osfintiți
	negative		nu osfinti			nu osfintiți

References

• osfinti in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN