plenipotențiat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From plenipotenție + -at.
Noun
[edit]plenipotențiat m (plural plenipotențiați)
Declension
[edit]Declension of plenipotențiat
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) plenipotențiat | plenipotențiatul | (niște) plenipotențiați | plenipotențiații |
genitive/dative | (unui) plenipotențiat | plenipotențiatului | (unor) plenipotențiați | plenipotențiaților |
vocative | plenipotențiatule | plenipotențiaților |
References
[edit]- plenipotențiat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN