premedita

See also: premeditá and prémédita

Italian

Verb

premedita

1. inflection of premeditare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

premedita

1. inflection of premeditar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French préméditer or Latin praemeditari.

Verb

a premedita (third-person singular present premeditează, past participle premeditat) 1st conj.

1. to premeditate

Conjugation

    conjugation of premedita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a premedita
gerund			premeditând
past participle			premeditat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	premeditez	premeditezi	premeditează	premedităm	premeditați	premeditează
	imperfect	premeditam	premeditai	premedita	premeditam	premeditați	premeditau
	simple perfect	premeditai	premeditași	premedită	premeditarăm	premeditarăți	premeditară
	pluperfect	premeditasem	premeditaseși	premeditase	premeditaserăm	premeditaserăți	premeditaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să premeditez	să premeditezi	să premediteze	să premedităm	să premeditați	să premediteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		premeditează			premeditați
	negative		nu premedita			nu premeditați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /pɾemeˈdita/ [pɾe.meˈð̞i.t̪a]
• Rhymes: -ita
• Syllabification: pre‧me‧di‧ta

Verb

premedita

1. inflection of premeditar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative