pricinuitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Adjective[edit]
pricinuitor m or n (feminine singular pricinuitoare, masculine plural pricinuitori, feminine and neuter plural pricinuitoare)
Declension[edit]
Declension of pricinuitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | pricinuitor | pricinuitoare | pricinuitori | pricinuitoare | ||
definite | pricinuitorul | pricinuitoarea | pricinuitorii | pricinuitoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | pricinuitor | pricinuitoare | pricinuitori | pricinuitoare | ||
definite | pricinuitorului | pricinuitoarei | pricinuitorilor | pricinuitoarelor |
Noun[edit]
pricinuitor m (plural pricinuitori)
Declension[edit]
Declension of pricinuitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) pricinuitor | pricinuitorul | (niște) pricinuitori | pricinuitorii |
genitive/dative | (unui) pricinuitor | pricinuitorului | (unor) pricinuitori | pricinuitorilor |
vocative | pricinuitorule | pricinuitorilor |