prileji
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From prilej.
Verb
[edit]a prileji (third-person singular present prilejește, past participle prilejit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of prileji (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a prileji | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | prilejind | ||||||
| past participle | prilejit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | prilejesc | prilejești | prilejește | prilejim | prilejiți | prilejesc | |
| imperfect | prilejeam | prilejeai | prilejea | prilejeam | prilejeați | prilejeau | |
| simple perfect | prilejii | prilejiși | prileji | prilejirăm | prilejirăți | prilejiră | |
| pluperfect | prilejisem | prilejiseși | prilejise | prilejiserăm | prilejiserăți | prilejiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să prilejesc | să prilejești | să prilejească | să prilejim | să prilejiți | să prilejească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | prilejește | prilejiți | |||||
| negative | nu prileji | nu prilejiți | |||||