probălui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Hungarian próbálni, from Latin probare, from probo.
Verb
[edit]a probălui (third-person singular present probăluiește, past participle probăluit) 4th conj.
- to try
Conjugation
[edit] conjugation of probălui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a probălui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | probăluind | ||||||
| past participle | probăluit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | probăluiesc | probăluiești | probăluiește | probăluim | probăluiți | probăluiesc | |
| imperfect | probăluiam | probăluiai | probăluia | probăluiam | probăluiați | probăluiau | |
| simple perfect | probăluii | probăluiși | probălui | probăluirăm | probăluirăți | probăluiră | |
| pluperfect | probăluisem | probăluiseși | probăluise | probăluiserăm | probăluiserăți | probăluiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să probăluiesc | să probăluiești | să probăluiască | să probăluim | să probăluiți | să probăluiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | probăluiește | probăluiți | |||||
| negative | nu probălui | nu probăluiți | |||||