publicui

Romanian

Etymology

From public +‎ -ui.

Verb

a publicui (third-person singular present publicuiește, past participle publicuit) 4th conj.

1. (obsolete) to publish

Conjugation

    conjugation of publicui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a publicui
gerund			publicuind
past participle			publicuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	publicuiesc	publicuiești	publicuiește	publicuim	publicuiți	publicuiesc
	imperfect	publicuiam	publicuiai	publicuia	publicuiam	publicuiați	publicuiau
	simple perfect	publicuii	publicuiși	publicui	publicuirăm	publicuirăți	publicuiră
	pluperfect	publicuisem	publicuiseși	publicuise	publicuiserăm	publicuiserăți	publicuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să publicuiesc	să publicuiești	să publicuiască	să publicuim	să publicuiți	să publicuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		publicuiește			publicuiți
	negative		nu publicui			nu publicuiți

References

• publicui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN