răpuitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
răpuitor m (plural răpuitori)
Declension[edit]
Declension of răpuitor
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) răpuitor | răpuitorul | (niște) răpuitori | răpuitorii |
| genitive/dative | (unui) răpuitor | răpuitorului | (unor) răpuitori | răpuitorilor |
| vocative | răpuitorule | răpuitorilor | ||