răpune
Romanian
Etymology
From Latin repōnere, present active infinitive of repōnō.
Verb
a răpune (third-person singular present răpune, past participle răpus) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of răpune (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a răpune | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răpunând | ||||||
| past participle | răpus | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răpun | răpui | răpune | răpunem | răpuneți | răpun | |
| imperfect | răpuneam | răpuneai | răpunea | răpuneam | răpuneați | răpuneau | |
| simple perfect | răpusei | răpuseși | răpuse | răpuserăm | răpuserăți | răpuseră | |
| pluperfect | răpusesem | răpuseseși | răpusese | răpuseserăm | răpuseserăți | răpuseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răpun | să răpui | să răpună | să răpunem | să răpuneți | să răpună | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răpune | răpuneți | |||||
| negative | nu răpune | nu răpuneți | |||||