răsculător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
răsculător m (plural răsculători)
Declension[edit]
Declension of răsculător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) răsculător | răsculătorul | (niște) răsculători | răsculătorii |
genitive/dative | (unui) răsculător | răsculătorului | (unor) răsculători | răsculătorilor |
vocative | răsculătorule | răsculătorilor |
References[edit]
- răsculător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN