reapuca

Romanian

Etymology

From re- +‎ apuca.

Verb

a reapuca (third-person singular present reapucă, past participle reapucat) 1st conj.

1. to resume

Conjugation

    conjugation of reapuca (first conjugation, no infix)

infinitive			a reapuca
gerund			reapucând
past participle			reapucat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reapuc	reapuci	reapucă	reapucăm	reapucați	reapucă
	imperfect	reapucam	reapucai	reapuca	reapucam	reapucați	reapucau
	simple perfect	reapucai	reapucași	reapucă	reapucarăm	reapucarăți	reapucară
	pluperfect	reapucasem	reapucaseși	reapucase	reapucaserăm	reapucaserăți	reapucaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reapuc	să reapuci	să reapuce	să reapucăm	să reapucați	să reapuce
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reapucă			reapucați
	negative		nu reapuca			nu reapucați

References

• reapuca in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN