recântări
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a recântări (third-person singular present recântărește, past participle recântărit) 4th conj.
- to reweigh
Conjugation[edit]
conjugation of recântări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a recântări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | recântărind | ||||||
| past participle | recântărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | recântăresc | recântărești | recântărește | recântărim | recântăriți | recântăresc | |
| imperfect | recântăream | recântăreai | recântărea | recântăream | recântăreați | recântăreau | |
| simple perfect | recântării | recântăriși | recântări | recântărirăm | recântărirăți | recântăriră | |
| pluperfect | recântărisem | recântăriseși | recântărise | recântăriserăm | recântăriserăți | recântăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să recântăresc | să recântărești | să recântărească | să recântărim | să recântăriți | să recântărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | recântărește | recântăriți | |||||
| negative | nu recântări | nu recântăriți | |||||